Mda...oficial pot sa zic ca limba rusa m-a lasat fara vlaga de viata:)) Dupa trei luni in care am facut facut rusa, am mancat in rusa si am dormit in rusa, creierul meu nu mai poate procesa alte informatii venite din exterior care nu au legatura cu aceasta arie de interes...wtf/:) imi zic eu...declinari, conjugari, aspecte perfectuale si imprefectuale, prepozitii, cazuri, etc., etc., o iau razna! Dar de ce ma plang tocmai cand vad liminita de la capatul tunelului? in fond, a fost decizia mea proprie si personala.
Ca un paradox, mi se pare al naibii de frumoasa si de melodioasa. Cred ca numai aceia care sunt cu adevarat deschisi pot vedea frumusetea in aceasta limba dura cu consoane sueratoare:))
Din punctul meu de vedere, mi se pare o experienta inedita si care iese din tiparele obisnuite a invatarii unei limbi dintr-un motiv foarte simplu: este o limba "exotica", care nu "suna"ca limbile romanice, este o limba inchistata in traditii si putin invaluita in mister, o limba asociata cu comunismul si cu perestroika, si zic eu din pacate, pentru ca aceasta limba iti ofera intr-adevar iesirea din tipare, o limba putin invatata de "europenii vestici si vezi draga care sunt cevelezati".
Nu stiu de ce simt aceasta inversunare, dar de cand iau contact cu aceasta limba si aceasta civilizatie, ma lovesc de tot felul de obstacole: manuale putine sau deloc, dictionare prost realizate, culegerile nici nu apar in discutie, materiale interactive nema si multe altele. Pe langa acest obstacol concret simt si distantarea celor din jur atunci cand aud numele de rusa; pentru ei rusa=comunism, interdictie, viata controlata, securitate. HELOOO!!! asa putem spune si despre germana( Hitler), italiana( Mussolini), spaniola( Che Guevara) - asta ca sa redau ceea ce ne-a zis domnul Simion Iurac, profesor de structura limbii ruse, la inceputul anului universitar.
Si ca sa revin la sentimente putin mai bune si mai linistitoare, baaaaiii, vine Craciunuu'! Cred ca e cea mai frumoasa perioada din an; toti cantam colinde, in casa miroase a cozonaci si a bunatati pe care numai gospodinele iscusite le dau aroma aceea specifica de Craciun. Parca si acum cand scriu si ma gandesc la vacanta care se apropie cu pasi repezi, simt cum ma umplu de bucurie si de iubire, dar totodata si de nostalgie, stiind ca s-a mai dus un an...
Cu bune si cu rele, cu noastalgii si prietenii legate, cu regrete si cu impliniri, cu privirea atintita spre viitor asteptand cu nerabdare urmatoarea miscare pe tabla de sah al destinului, inchei aceasta postare.
