Poc! Si usa se tranti lasand in urma sa o liniste apasatoare si ireala…Oare chiar plecase? Oare chiar totul nu a fost decat o simpla amagire? Pasii sai ii auzira cum se indepartau de locuinta ei, cum se indeparta de inima ei, de viata ei idilica pana ce, pana la urma nu a mai ramas decat ea cu gustul buzelor lui impregnat pe ale ei…Ce ciudat…totul incepuse cu o cearta si se terminase cu un sarut…Oare viata ei insemna numai situatii anapoda si chiar totul ii era sortit sa fie pe dos si neortodox? Poate…
Sara isi puse paltonul gri, isi lua manusile, cheile de la casa, puse mana pe clanta care, doar cu cateva minute inainte, Sebastian o atinsese, deschise usa, o tranti dupa ea si apoi…apoi tacere…nu ramasese in urma ei decat peretii ce au fost partasi la dragostea lor ce s-a aprins la ambele capete si care a ars pana ce s-au intalnit…
Au trecut cinci ani…trei ani in care viata trecuse prin ei si ei prin ea, facandusi loc prin acest musuroi plin de rautate si ignoranta. Sufletul ei era inca invalmasit de parfumul lui, de finetea pielii lui si de tot caracterul…il iubea atat de mult incat a inceput sa il urasca…ce paradox…ura ei nu o parasise niciodata din noapte cu pricina…isi facuse mii de planuri de razbunare dar stia ca nu va avea puterea vreodata sa concretizeze planurile ei…
Inevitabilul se petrecu… Tocmai terminase de cantat la pianul din vechiul pub londonez, cand o vazuse...parul, ochii, buzele, mainile, integul corp arata ca de zeita...dar ceea ce el inca nu isi daduse seama, era ca femeia care ii facuse pielea gaina, era tocmai ceea ce a fost pentru el acum cinci ani – sensul vietii insesi... deobicei femeile se sterg, se plafoneaza dupa cativa ani, dar ea, ea parca era mai frumoasa cu cat timpul trecea peste trupul, sufletul ei dar mai ales peste temperamentul ei...
Ce nu stia el era ca Sara deja decise pentru amandoi - stia ca daca ar fi fost cu el l-ar fi distrus - cantand ultimele acorduri la pianul putin dezacordat al pub-ului se gandea la el, la viata ei, si intr-un moment de luciditate cerebrala, lasand in urma numai cenusa a ceea ce ar fi putut sa fie, in care el nu ar fi fost decat un pion pentru fericirea ei…s-a uitat in partea din dreapta unde chipul lui incetase sa mai insemne tresariri si unde acum insemna doar tradare si o dulce-amaruie amintire…
