Sunt cu adevarat implinita; si
nu, nu zic doar de dragul de a ma convinge pe mine ca merit sa fiu implinita,
ci o spun pentru ca toata aceasta stare explodeaza prin toti porii mei. Am fost
si am ramas o adevarata norocoasa.
Oamenii nu se gandesc niciodata la
ce inseamna de fapt adevarata dragoste, ce presupune ea: presupune daruire si
uitare de sine, as spune eu; de asta ma simt implinita. Au trecut noua luni de
cand am inceput etapa implinirii. Pot spune ca am ajuns la maturitatea
sentimentelor si ca de aici nu ne mai ramane decat sa ne bucuram unul de altul
cu tot atata plinatate cum am reusit sa o facem si pana acum.
Revin la uitarea de sine; asta
dupa parerea mea este ultimul act de iubire pentru cel care iti sta alaturi indifferent.
Uitarea de sine nu e aceeasi cu pierderea totala a personalitatii din contra
inseamna sa te unesti cu celalalt sufleteste, astral, energia ta sa coincida cu
energia lui. E un grad de daruire pe care putini reusesc sa il treaca…si pe care eu am avut curajul sa il trec!
