Azi ma revolt! M-am saturat de mine!! Parca nu mai sunt eu! Parca am tot timpul nevoie de asigurari, de certitudini…Ce se intampla?! Gata, refuz sa ma mai incred in altii! Stop!
De ceva vreme am un dor, de care sau pentru cine nu stiu exact, e un amalgam de dorinte si de nevoi care tanjesc a fi implinite sau uneori care vor cu toata ardoarea sa mai retraiasca momente…
De ce tocmai acum? De ce in momentul in care esti pregatit sa te arunci in necunoscutul atat de imbietor, te inhata dorul…
Vreau pentru un moment sa nu mai am dorinte, vise, regrete, vreau ca macar o clipa sa traiesc…intr-un vid…al uitarii. Nu e bine, stiu, stiu ca pentru a merge mai departe trebuie sa te agate de ceva? Dar daca acel ceva e numai o iluzie, o umbra a trecutului…Daca tocmai visul de a merge inainte spre trecut ma impinge in viitor?! Ce se va intampla daca visul trecutului se va transforma in pulbere?! Prefer atunci sa traiesc in visare, in dor, in dorinte…
Si totusi…Imi e dor…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu