Nu m-am tinut de cuvant si imi pare tare rau ca nu am mai ajuns sa scriu macar si cateva randuri. Sper ca de acum sa am ceva mai mult timp la dispozitie si putin mai multa tragere de inima.
Septembrie - pentru mine, toamna inseamna melancolie, inseamna inceperea unui nou capitol din viata mea si mai inseamna un lucru - asumarea deciziilor.
Faptul ca de azi inainte nu ma voi mai fi la liceu ci la facultate, ma sperie, imi da fiori reci dar in celasi timp ma face sa ma gandesc la clipele frumoase pe care le-am petrecut in liceu, alaturi de prietenii mei si ma mai face sa ma gandesc si la viata de student cu frumoasele ei neajunsuri.
De cateva zile, mai exact de pe 13 septembrie, inceputul liceului pentru multi, dar nu si pentru mine de acum inainte, ma incearca un sentiment apasator de melancolie amestecat cu regret. Simt ca lipseste ceva...imi lipsesc orele, profesorii, colegii, pauzele, galagia, siguranta si...naivitatea...Da, am zis naivitate deoarece consider ca odata ce ti-ai luat zborul spre un alt fel de a trai, iti pierzi incetul cu incetul naivitatea aceea cu care ne-am obisnuit cand eram inca niste copii. Cred ca de aceea ma doare asa tare, pentru ca din mine se desprinde ceva la care stiu ca nu voi mai putea sa ma intorc - naivitatea...
Frunzele incep sa ingalbeneasca , se usuca, cad si mor...e un ciclu indispensabil naturii fara de care noi nu am stii, inconstient, ca astfel avansam in (prin) viata. E trist, cel putin pentru mine, sa stiu ca omul e sortit tot timpul evolutiei si metamorfozarii lui pe plan psihologic.
Deciziile, un cuvant care pana acum nu mi-a fost familiar si care, fara voia mea, incepe sa isi faca loc in subconstientul meu. E parsiv, fara scrupule si un rau necesar...
Si ca o concluzie: The beginning of the end...the start of a new chapter...by myself...all alone...with my hopes closed in a golden cage...waiting to disperse in thousands of broken pieces...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu