Tata Geo:)

As vrea acum sa scriu despre un om la care tin foarte mult si care a reusit sa imi influenteze foarte mult caracterul.

Tata Geo, asa cum ii zicem noi, din punctul meu de vedere este un indrumator, si cand zic asta nu ma refer strict la ceea ce priveste teatrul, ci si la viziunea si modul de a transmite "secretele" vietii.

Tocmai tacerea cu care se inconjoara, o tacere care este in acelasi timp constructiva - pentru ca prin tacere, si nu prin vorbe, el ne provoaca sa cautam erorile si neintelegerile din fiecare si in acelasi timp sa reflectam asupra sufletului noastru-  il face sa fie un conducator spiritual.

Cand ma gandesc la tata Geo ori cand il privesc, vad in ochii lui o tacere protectoare, iar noi, copiii lui, ne aflam in aceasta "mutenie" fiind parte vie a acesteia, o tacere care, fara voia noastra, ne modeleaza si ne tempereaza, facandu-ne mai maleabili si unici cu fiecare timp petrecut alaturi de "modelatorul" nostru.

Ceea ce m-a frapat la inceput a fost faptul ca el nu ne cearta cu vorbe, ci cu zambet, rabdare si daruire iar la fiecare neintelegere si la fiesce gresala, tata Geo arunca asupra noastra un zambet si mai mare, de parca ar fi o persoana din alt timp care stie ca fiecare om trebuie invatat si corectat, dar ca aceasta indreptare trebuie, in primul rand facuta cu sufletul, pentru ca suntem fiinte pur senzoriale, iar mai apoi cu gesturi vizibile si tangibile.

Nu stiu si nu cred ca am ceva "nebun" de zis despre el, stiu doar ca eu il vad ca persoana care intr-adevar m-a facut sa privesc mai mult in mine si care ma ajuta in continuare, datorita sustinerii lui, sa ma desavarseasca ca om.