A trecut o saptamana de cand sunt in Bucuresti...E greu, mai ales acum la inceput, sa fiu singura, departe de cei dragi mie...intr-un fel aceasta plecare prematura(anul universitar incepe pe 4 octombrie) m-a facut sa imi pun ordine in ganduri.
In aceste zile am inteles ca fara aceasta rupere, eu nu voi putea sa evoluez din punct de vedere social, chiar as putea zice si psihologic. Faptul ca sunt pusa in fata a multor suituatii noi si provocatoare imi da puterea sa merg mai departe doar pentru ca imi place sa descopar noi situatii limita.
Sentimentul acesta de libertate fara constrangeri poate fi inselator dar incerc pe cat posibil sa raman cu picioarele pe pamant si sa-mi demontrez ca sunt puternica - pentru ca am nevoie de aceasta certitudine pentru linistea mea interioara.
Cand am plecat de acasa mi-am luat ramas-bun de la toti, cu fagaduiala ca prieteniile legate se vor pastra la aceeasi intensitate...acum nu mai cred ca va fi asa - cat de cinic nu? - cred in schimb ca prieteniile se vor transforma, in cea mai mare parte, in amici, si pentru ca oricat te-ai stradui, faptul ca sunt la distanta de ei ma va indeparta intr-o oarecare masura, dar asta nu inseamna ca nu imi voi aminti de ei cu cel mai mare drag si cu cea mai mare dragoste:)
Abia astept sa vad ce urmeaza sa vina, imi astept viitorul cu capul sus si de ce nu si printul pe un cal alb stralucitor(din Rusia - cu dedicatie pentru Ionut)...oricum ar fi, sunt increzatoare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu