Cu dedicatie pentru cel mai bun prieten...
Cuvinte puternice dar care totodata nu inseamna nimic…Ce este de fapt un sarut? Sa fie doar o simpla atingere de buze, sa fie doar o simpla transmitere a ceea ce tu simti, sau e ceva mai mult decat atat? Nu…e chiar incredintarea sufletului celui drag, e daruirea totala si in acelasi timp e contopirea sufletelor.
Inca din cele mai vechi timpuri oamenii si-au aratat afectiunea, dragostea, respecul, tot ceea ce inseamna mai pur in noi, in sufletele noastre, prin sarut. Un gest atat de mic, de banal, poate sa poarte in el o incarcatura emotionala mai mare si decat un simplu obiect…sarutul, prin tocmai faptul ca este efemer, el ramane totusi impregnat pe buzele noastre, in inima si in sufletul nostru totdeauna – poate tocmai ca este trecator, ii da aceasta forta incredibila de a purta in el tocmai esenta sufletului nostru.
Ce sa fie tandretea daca nu gesturile cele mai inefabile dar care au puterea de a ne transmite cele mai sigure sentimente…ce sa reprezinte acest cuvant, atat lipsit de substanta dar care in acelasi timp in mintea si in constiinta sufletului nostru, sensul lui depaseste granitele exprimarii in cuvinte…este un sentiment si totodata un gest minunat – tandretea – sa il simti dar si sa il transmiti…
Pasiunea…focul care de cele mai multe ori arde mocnit pentru ca de cele mai multe ori ne este teama sa ii dam frau liber…amalgamul de cele mai arzatoare dorinte si idei, sentimenul cel mai mistuitor…sentimenul la care tanjim si atunci cand and il avem, nu ne mai saturam…
Tocmai aceasta nesatietate ne atrage spre acest sentiment…pentru ca insusi omul este liantul dintre cele doua limite…insasi dualitatea omului ne permite sa fim capabili de acest sentiment – pasiunea – unul care ne implineste dar care ne si mistuieste si ne lasa goi…in fata cui? Tocmai in fata flacarii vietii…
Speranta…cel mai divin sentiment…primordial, dupa parerea mea…un sentiment al nostru caruia nu ii atribuim atat de multa importanta sau veneratie…Ce s-ar intampla daca nu am avea speranta, daca ne-am trezi intr-o zi cand totul in jurul nostru ar fi fara oscilatii? Am innebuni, pentru ca omul, fara speranta, nu poate visa, nu poate ajunge la perfectiunea vietii, atinsa abia in transcendent…speranta este un sentiment roditor, fara a-i putea da o definitie exacta, dar care ne ajuta sa fim atat de diferiti…
Sentimente umane, sentimente lipsite de substanta dar incarcate cu o explicatie divina, Sarutul, Tandretea, Pasiunea si poate cel mai important, Speranta, sunt bucatele din ceea ce am fost odata – un intreg.
frumoase cuvinte :)
RăspundețiȘtergere